Raftul de sus

 

Aproape 33 de ani mai târziu, stau întins pe o parte în același pat, privind spre același dulap "dalmațian", alb cu elemente negre. Dulap pe care acum aproape că l-am depășit la înălțime, deși am amintiri cu el când era o provocare pentru mine să văd ce e în sertare. Sertarele în care, cândva, trebuia să mă ridic pe vârfuri să privesc, acum trebuie să îmi aplec capul pentru a vedea ce e în ele.

Analiza meciului de box

 

 Meciul de box

   Am mai pășit într-un ring de box de 12 runde. A mai trecut un an. Mă rog, nu a trecut, sunt ultimele sale file, ultimele clipe ale ultimei runde.

   2025 e pe cale să se termine. Și bine face! A fost un an al dracului de greu. Un adversar cum de mult nu am mai avut.

Genă de animal

 

Mă gândeam uneori de ce îmi place mie rapul. Se glorifică termenul de "golan".  Ce o fi atât de fain la asta? Ce e tare în a fi golan? Ce e de glorificat aici? 

 Ei, bine, faptul că în cultura urbană, termenul definește cea mai frumoasă formă a homo sapiensului. Când cântă, dansează, bea, plânge, râde, când e profund uman. Dar, desigur, termenul are și o conotație negativă. Golanul este adeptul golăniei. Iar golănia este rezultatul genei de animal. 

Închisoarea sufletului

 Datorită frigului din minte, mi-am îmbrăcat sinapsele în pulovere de shoturi de palincă și Jagger. Asta în timp ce în timpanele mele au bubuit Veritasaga, Cedry2k sau Paraziții, atât de puternic, încât cerumenul cred că nu mai are forma firească, ci mici statuete în miniatură a artiștilor. Priveam la libertatea mea ca la un Paradis artificial, pe care nu îl înțelegeam și la care, răpus de beția superficialului, nu știam să îl apreciez pe deplin. Sunt același tip rece, cu măști sociale brute, sub care ascunde adevărata natură.